Planul: Tură de 2 zile pe Hășmașul Mare

Am planificat inițial tura asta de weekend undeva prin August doar că Laura a avut ceva de rezolvat în acea sămbătă apoi am fost prinși alte 2, 3 weekenduri și iata-ne în Septembrie.

Așadar, 17 Septembrie, marți… Dimineață sun la Cabana Piatra SInguratică pentru 2 paturi – surpriză: paturi mai sunt doar în pod. Ha! Ce se îngrămădește lumea pe Hășmaș. Merge și în ”mansardă” – doamna de la cabană fu politicoasă și ne-a informat să ne luam sacii de dormit cu noi astfel că trai neneacă, stăm la dos și căldurică.

Vineri, 20 Septembrie

Zic, hai să consult harta ca să definitivăm traseul ca să știm la cât să plecăm de acasa. Din Iași până la Lacul Roșu facem 3 ore, astfel că mi-a surâs Traseul Lacul Roșu – Poiana Albă pe punct albastru și de acolo până la cabană pe bandă roșie. Un traseu ușor ca dificultate care trecea prin poieni faine care să lege un peisaj pitoresc, de mers pe munte așa la visare și relaxare. Am decis să ajungem la Lacul Roșu pe la un 9 jumate 10 ca să ne luam vreo 2 ore de rezervă, să ajungem la cabană pe lumină. Da de unde? am ajuns pe la 10 jumate și până ne-am echipat și am pornit se face 11, mna, ajungem pe la 6 jumate, tot e bine.

Nerăbdători, înainte de a porni la drum pe cărări de munte.

Traseul urcă destul de abrupt însă după vreo 45 de minute se ajunge în prima poiană unde e o casă ce nu pare locuită tot timpul anului. Deja Hășmaș își merită banii…

Mergem relaxați și încântați și ajungem în a 2a poiană, de sub Pietrele Ghilcoșului, unde pentru prima dată văd aproape o viperă stând la soare în gardul de lemn. Până să mă dezmeticesc eu s-a retras rapid în iarbă și dusă a fost… Las, poate am noroc să o fotografiez tura următoare. Întâlnisem în pădure înainte de poiana asta un panou cu punct albastru spre Poiana Albă de 4 h – suntem în grafic! Spre stânga începea traseul dublu albastru (prima oară când întâlnescu unu) ce duce spre Vf. Ghilcoș (Ucigașul).

Punctul culminant

Cu ochii la drum – se putea observa că vara asta cineva a fost foarte fain să vină cu vopsea și să facă din loc în loc puncte albastre – știam de pe forumuri că traseele nu au fost remarcate în totalitate în Hășmaș așa că ”să fie bine primit”. După vreo 20 minute ajungem la o poartă de lemn, o sărim și ajungem la o poiană mare unde era o stână. Acum e acum căci vorba aia: ”pe munte de câini să te ferești și nu de urs”. Ne oprim, 3 câini cât vițeii ne-au simțit și au pornit goana la deal să ne întâmpine. Bagă fluier, bagă dialog cu ei, bagă răbdare. După vreo 15 minute de război psihologic, am decis să o luam cuminte pe lângă ei pe tură ocolitoare fără a ne opri a le face complimente despre cât de buni câini sunt ei și frumoși și drăguți…

Salutăm ciobanii, cerem detalii despre traseu și mi-l văd pe om scărpinându-se în cap: ”Apoi au mai venit și alții pe aici și le-am zis că traseul e lung și rău dar nu au înțeles. Iaca la izbucul ăla ține-ți apa la vale”. Mulțumim și aveți câini buni!

După o pauză scurtă de stafide, banană și curmale băgăm mers pe cărare. Peisajul sublim. Făgărașii, Parâng, Retezat, Bucegi, Piatra Craiului spectaculoși însă uneori simți nevoia să mergi așa parcă ca pe dealuri, ba prin pădure, ba prin poieni, ba paralel cu un pârâu fain…

După o coborâre ce aduce un pic la Ceahlău, nu foarte abruptă însă una ce necesită atenție pentru glezne, ne-am dat seama că traseul din teren nu corespundea cu ce aveam pe harta din anii 70 și ce verificasem eu pe munții-noștri.ro. În loc să fim undeva la vest de Vf. Hășmașul Negru, noi încă eram departe de el și undeva la NE de el. Am recunoscut acum Valea Bicăjelului. Marcajele noi de pe teren ne-au dus în amonte de Cheile Duruitoarei, în spatele Cabanei lui Ion (mai aveam puțin și-i intram în casă). Cu o deviere mărișoară a traseului și plecând cu o oră mai târziu pe traseu, am decis să ne oprim să gătim la primus pastele umplute cu 4 brânzeturi și să ne întoarcem în localitatea Lacul Roșu pe drumul de țară a Văii Bicăjelului.

Înainte de a povesti cum a fost pe Valea Bicăjelului să vă spun cum de am ajuns aici și de ce am deviat de la traseul vechi Punct Albastru.

Mi-am dat seama după ce am plecat de la stână că marcajele ne duc spre Sud-Est când noi ar fi trebuit să mergem spre Sud-Vest spre Vf. Ucigașul însă ne-am zis că la remarcare au schimbat ”băieții” puțin traseul. Nu m-am înșelat total, doar că ei l-au deviat ceva mai mult ajungând pe Valea Bicăjelului și suprapunându-se cu Punct Roșu, urcând spre Culmea lui Paleu, la sud de Piatra Cherecului.

Punctul albastru trecând pe la stână
Cu linie roșie traseul Punct Albastru după marcajele noi din teren.
Cu linie albastră traseul Punct Albastru după hărțile vechi și siteul munții-noștri.ro

După cum se poate observa din imaginea de mai sus, la o poiană, traseul nostru a deviat de cel ce trebuia să îl urmăm pentru a fi în ”cărți” pentru a ajunge pe lumină la Cabana Piatra Singuratică.

Să dăm un zoom pe acea poiană…

pe siteul muntii-nostri.ro nu figurează ca fiind o poiană
Marcajele noi de pe teren țin drumul forestier ce duce la stână însă traseul de pe hărțile vechi duc cumva prin partea dreaptă a imaginii (nu se vedea pe teren o cărare clară sau punct albastru – marcaj vechi.
Undeva la deal de poiană trebuia să fim noi ca să urmăm traseul vechi.

Valea Bicăjelului – retur

Casele sporadice de pe Valea Bicăjelului, ce aparțin pe rând, comunei Dămuc (de unde am pornit noi la vale) și Bicaz Chei (celelalte până la Lacul Roșu), ne-au întors cumva în timp, admirând puterea oamenilor din trecut de a trăi în locurile astea, simplu și greu, în special iarna. Nu ne-a părut deloc rău că marcajele noi ne-au scos de pe traseul propus pentru că astfel nu am fi văzut casele văii Bicăjelului și peisajele faine rău.

tipul caselor s-a schimbat în apropiere de Lacul Roșu – au specific comercial, majoritatea fiind pensiuni.

P.S. În zona Lacului Roșu este harta traseelor din jurul lacului însă nu și cu traseele din Hășmaș – bilă neagră pentru Salvamont.

Nu uitați, pe munte nu e nimeni care să meargă după noi să ne adune resturile – vrem să primim muntele frumos și curat și astfel trebuie să îl lăsăm celor ce vin după noi. Nu subestimați muntele căci într-o competiție, el va câștiga mereu!

One Reply to “Marcajele montane, bată-le focul…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *