Hmm, o aventură de care îmi aduc aminte cu drag. Totul a pornit de la dorința de a evada în mini-vacanța de Paște anul trecut. Am pus la cale împreună cu trei prieteni de-ai noștri: cuplul Mădălin și Andreea și în mod clar un partener de evadare – Ionuț (ușor, ușor l-am molipsit cu microbul evadării în natură și sălbăticie); nu mai este nevoie să precizez că scumpa mea soție, Laura, mi-a fost alături.


Planificarea

Toți, din fericire, am fost pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește cazarea – preț accesibil și dacă se poate, ceva diferit de standardul B&B de pensiune. Spre surprinderea mea nu am căutat foarte mult; Andreea a găsit un complex superb de rulote pe malul lacului Loch Lomond și scuze că nu mă ajută memoria cine a găsit campingul din Glen Nevis – voi spune tot Andreea – linkuri mai jos:

http://www.glen-nevis.co.uk/camping-pods?fbclid=IwAR3BSKHl7ttfBCswj_aV2JilP9Y9vYxJbZip1SBat17DKIV0jORh3TVgiLc

https://www.holidaylettings.co.uk/rentals/gourock/7430433?fbclid=IwAR2F32iZSDKjkyPLYKPpn7woLi3o7vw2LZbGupTvCVDOodjAbJIBlCfs7zA

Până la acel moment (cred până acum), nu am avut cazare mai mișto – de la originalitatea lor la priveliștea din jur totul era ca dintr-o poveste din care nu făceau parte grijile cotidiene.

Cât privește transportul, singura soluție era mașina – gândul că facem ”road trip” ne-a încântat pe toți, deși lung drumul frățică – am zis că nu mai apuc să văd Scoția. Andreea și Mădălin au venit să ne ia pe la 4 dimineața, gândind să ajungem în Glen Nevis pe la un rezonabil 3 după-amiaza ca să avem timp sa explorăm puțin Fort William și să găsim un restaurant mic cochet cu mâncare scoțiană.

Și da, au mâncare scoțiană și e chiar bună – personal mi-a plăcut mult mai mult față de cea englezească. Și desigur, nu putea să lipsească un pahar de Aspal.

Personal, recomand 100% acest restaurant gen tavernă în care soarele nu prea intră (nu că ar fi prea mult prin acele locuri), are un aer cald, ca și cum ești într-un han vechi însă totodată modern.

Laura mea desigur, friguroasă cum e, s-a lipit de un magazin turistic unde aveau și produse din lână și și-a cumpărat una bucată pătură pe post de eșarfă, fular, cuvertură, brâu, you name it.

Cam asta ne-a fost prima zi de Scoția. Seara am căzut frânți, am dormit ca bebelușii, nu ne-a deranjat nici măcar zgomotul destul de puternic al aerotermei din căbănuța noastra mică, ca de ou.


Muntele

A doua zi ne-am trezit dimineața devreme ca niște drumeți harnici și responsabili și am pornit încet și sigur la deal. Vremea era când bună când rea însa hei, e Scoția!

Ce nu am știut noi și nu am găsit pe net nicăieri e că, scoțienii, crezând că fac un bine omenirii au decis să amenajeze trepte din pietre mari până sus pe platou. Ce nu au gândit oamenii ăstia e ca în Scoția plouă des; foarte des. Și nu vreți să știți ce sport extrem e pentru glezne să urci un munte (fie el și sub 1500 m) pe scări. Where is the fun in that?

După vreo câteva ore de urcuș, timp în care vântul ne-a sfâșiat chipurile și nervii, am ajuns și la zona cu zăpadă. Dar nu a fost atât de fun căci nu aveam colțari la noi iar Laura aluneca. Am decis, așadar, că e mai bine ca noi 2 să ne oprim, să ne bucurăm nițel de priveliște și apoi să coborâm spre camping. Andreea & Mădălin și Ionuț au continuat restul urcării pe platou spre Vf. Ben Nevis – 1344m.

Când am ajuns jos în Glen Nevis, am decis să trecem râul spre stradă pe altă potecă și ce să vezi… ne așteptau niște văcuțe drăguțe – nu-ți vine să le iei acasă?

Cam asta fu și ziua cu muntele – nu zic nimănui că am uitat să luăm cheia de la Ionuț așa că am așteptat aproape 2 ore ca ei să se întoarcă în camping.


Lacul

Ziua 3 nu țin minte perfect cum a început, țin minte că am căutat mâncare pe undeva însă ne-am oprit până la urmă la un restaurant pe la mijlocul drumului undeva unde aveau bufet suedez și unde aveau și autoservire la cafea.

Long story short, am ajuns la cazare și planetele s-au aliniat: vreme însorită și un peisaj de îți tăia răsuflarea. Recunosc, cel mai relaxant moment din prima parte a anului 2018. Nu am poze când am ajuns însă veți vedea pe video-ul de mai jos momentul – nu-l ratați!

Seara s-a încheiat cu toți 5 dormind în living căci vederea era sublimă și camerele micuțe ale rulotei aveau țurțuri pe pereți.



Rosslyn Chappel/ DaVinci Code și o încercare de vizitare Edinburgh

A doua zi am plecat spre Edinburgh și spre al 3lea punct ca atracție în excursia noastră. Ionuț era campionul pe ce înseamnă Dan Brown iar eu sunt pasionat de istoria religiilor și simbolism.

Din respect pentru cele sfinte și pentru oamenii prezenți (și pentru că eram prea acaparat de explicațiile ghidului) nu am făcut fotografii în interior însă sunt suficiente fotografii pe Goagăl.

E prima biserică în care am văzut atât de multe simboluri adunate pentru a spune sau a încifra un mesaj dorit a fi știut doar de templieri. Am vizitat și Temple Church în Londra însă Rosslyn Chapel e una din acele biserici ce merită vizitate o dată în viață (fie că ești credincios, pasionat de simbolistică, istorie sau doar curios turistic).

Din centrul orașului Edinburgh, cu mașina se fac cam 25 min pe trafic normal.

Biletul de intrare a costat parcă 8 lire de persoană.

Cât despre Edinburgh, nu am prea multe de arătat sau de vorbit. Cea mai nașpa vreme prinsă de mine în Marea Britanie în 3 ani jumate. Altfel, un oraș frumos – dar de asta sunt frumoase excursiile pentru că lasă ceva de văzut tura următoare.

Vă invit în continuare să vizionați clipul excursiei întrucât surprinde multe alte detalii față de ce v-am spus și arătat mai sus:

Concluzie!

Înainte de a ajunge în Scoția, trăisem în Anglia vreo 2 ani jumate și, deși eram perfect conștient de relieful lor mai muntos și sălbatic, nu știam exact dacă oamenii vor fi diferiți de englezi.

Am rămas cu o impresie plăcută despre felul lor de a fi, de ospitalitatea și deschiderea lor.

Voi păstra în amintiri mereu valea de munte de film de ”James Bond” și văcuțele scoțiene!


P.S. Respectați oamenii și protejați natura!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *