Ziua 1

Aveam în plan încă de prin primăvară să ajungem pe Rarău însă toata perioada asta ne-a confirmat că nu prea se pot respecta planurile făcute, cel puțin nu pe perioadă medie. După concediul din Țara Sibiului și a Hațegului (articol ce va urma curând), iată că a venit momentul pentru munte.

Ne-am decis cu câteva zile înainte, pentru că eram puțin confuzi cu planurile de weekend și am stabilit cu Laura că cea mai bună decizie este să plecam sâmbătă dimineața și să urcăm cu mașina până la Hotel Alpin Rarău pentru a câștiga câteva ore, petrecute pe drumul Iași – Câmpulung Moldovenesc (Pojorâta).

Ne-am uitat la vreme, ne-am uitat peste traseu și am concluzionat că vom petrece ceva timp pe platou prima zi și un circuit de câteva ore a doua zi – am vrut să avem un weekend pe munte mai liniștit – fără presiunea timpului sau a distanțelor traseelor.

Am făcut rucsacii vineri seară și sâmbătă dimineață (motiv pentru care eu mi-am uitat polarul acasa – oricum, mereu uit câte vreo haină acasă – aaa, tura asta am uitat și bricheta/chibriturile). Lucrurile de bază nu le uit niciodată: trusa de prim ajutor, pelerinele de ploaie, foliile de supraviețuire, primusul, termos, bidoane/pungi apă, busolă, termometru…

Am plecat pe la 8:30 din Iași și după un popas la prânz în Gura Humorului unde am mâncat gustos și la preț bun la Lions Restaurant (E58 2, Gura Humorului 725300), am ajuns la Hotel Alpin Rarău pe la 13:00. De precizat că fiind sâmbătă și în perioada concediilor era arhiplin în zonă și am așteptat 15 minute doar ca să putem intra în parcarea hotelului (5 lei pentru 24 de ore).

Vremea fost excelentă, lume câtă frunză câtă iarbă, motiv pentru care am luat-o repejor la pas prin pădure până la baza pietrelor. Laura a decis că e greu să urcăm cu rucsacii mari în spate până sus pe platou și a rămas la bază ”să păzească” bunurile. Eu am luat-o la pas grăbit spre platou și am ajuns sus în 14 minute (scoteam lejer 10 dacă nu trebuia să stau la coadă) – deși traseul e de 40 minute.

Nu voi intra prea mult în detalii legate de oamenii care urcau pe platoul mare a Pietrelor Doamnei pentru că veți vedea pe video însă voi spune doar atât: din păcate mulți nu se informează și urcă total nepregătiți și riscă accidentări și nici nu se pot bucura cum ar trebui de acest traseu.

După vreo jumătate de oră am revenit la baza traseului și împreună cu Laura am luat-o spre stația meteo și Vf. Rarău. Puțin trist este că foarte puțini din cei ce ajung cu mașina la Hotel Alpin Rarău și urcă la Pietrele Doamnei se încumetă la o plimbare înceată dar frumoasă spre Vf. Rarău (unde este și zona releelor de televiziune).

Iată-ne așadar pe drumul spre Vf. Rarău. Cum ne apropiam de lăsatul serii vremea s-a stricat puțin: norii s-au înnegrit iar vântul s-a întețit, motiv pentru care am scos din rucsaci pelerinele de ploaie ce acționează și ca jackete contra vânt.

Ne-am decis să punem cortul pe micul platou la vale de Salvamont Rarău fiind lipit de pădure și ferit din calea vântului, decizie ce s-a dovedit înțeleaptă căci am avut o noapte liniștită (față de cea de pe Ceahlău din urmă cu o lună unde vântul mă trezea la fiecare 20 min). Am pus primusul și am gătit o supă instant nesănătoasă dar gustoasă de pui, am citit un pic și somn de voie.


Ziua 2

Poate pentru prima dată după foarte mult timp, ne-am trezit fără să strângem bagajul în grabă și să începem coborârea. E o senzație atât de plăcută să te trezești pe munte înainte de răsărit și să te bucuri de culorile dimineții, să iei micul dejun improvizat și apoi să lași soarele să te încălzească.

Fix când să începem traseul spre sud, spre Schitul Rarău, Laura a avut o idee foarte bună și-anume să mergem la mașină la Hotel Alpin Rarău și să lăsăm rucsacii mari în mașină și să mergem cu rucsacul mic, cel de apă – very smart woman.

Am intrat pe traseul triunghi galben doar după ce mi-am dat seama că pe cel comun cu Banda Roșie nu mai vedem marcajul nostru. Am consultat aplicația Munții-Noștri și am citit că în dreptul stâlpilor de energie electrică trebuie să coborâm și să îi urmăm timp de 30 de stâlpi. După vreo 40 m am văzut triunghiul galben și l-am urmat până în vale la mănăstire.

Am ocolit frumos stâna de oi și vaci căci, oricât îmi plac câinii, cu cei de stână parcă nu aș vrea să mă joc. Plimbarea prin pădure de-a lungul stâlpilor de curent electric a fost foarte relaxantă și pentru prima dată am văzut ciuperci otrăvitoare așa mari. La mănăstire nu am stat mult căci era un praznic și nu am vrut să stăm în aglomerație.

Următoarele 3 ore le-am petrecut la deal pe TransRarău, porțiunea sudică mai îngustă. Informație foarte utilă: nu alegeți scurtătura pe creastă ce apare pe hartă, marcajele sunt inexistente iar iarba e prea mare – mai util este să continuați pe stradă!

Odată ajunși la mașină am decis să coborâm degrabă și după un popas în vale la râu unde ne-am băgat picioarele în apă și am căpătat energie, am oprit în Câmpulung Moldovenesc unde am mâncat la Q’usine (Strada Dimitrie Cantemir 14, Câmpulung Moldovenesc 725100) câte un burger cu cartofi și un desert – mâncare gustoasă la preț mediu.

La întoarcere am prins ambuteiajul clasic de duminică între Câmpulung Moldovenesc și Gura Humorului și am făcut cei 35 de km în aprox. 1h. După o așa tură reușită nici că ne-a mai păsat. Cele 2 fotografii de mai jos sunt definiția stării noastre de weekend.

Vă las mai jos montajul video a turei pe platoul Rarău: Pietrele Doamnei și Vf. Rarău și sper să vă faceți o idee amplă asupra traseului și atmosferei.

Vă mulțumesc și vă aștept pe Youtube să vă abonați la canal!

Nu uitați, pe munte nu e nimeni care să meargă după noi să ne adune resturile – vrem să primim muntele frumos și curat și astfel trebuie să îl lăsăm celor ce vin după noi. Nu subestimați muntele căci într-o competiție, el va câștiga mereu!

Share/ Like:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *