Momentul „Alpha”

 

Notă introductivă

Am creat acest site inițial pentru a aduna, într-un loc ușor accessibil, pasiunea pentru  fotografie și călătorie. În ultimele luni, planurile avute la începutul anului au suferit mici modificări astfel că am adunat încă o secțiune și-anume de jurnal (gânduri despre trup și minte sau cum mai spun eu, despre echilibru). Astfel, sper ca acest blog să-mi hrănească motivația. Poate va ajuta într-o zi pe oricine îl va descoperi și citi. Nu cred într-o rețetă universală, ușor aplicabilă însă mai degrabă în principii și disciplină (am aflat pe propria piele că cele din urmă sunt greu de menținut și ușor de îndoit.

 

Momentul „alpha” al jurnalului (drumului)

Astăzi este 24 Decembrie 2018, Ajunul Crăciunului și ca de fiecare dată în această perioadă îmi formulez un rezumat al anului pe cale să se încheie  (urmat inevitabil de o analiză, pe cât posibil obiectivă) și un gând despre cum să-mi aduc plus valoare ca om, gând care să corecteze ceva ce consider că nu e la nivelul dorit de mine și, de ce nu, de cei dragi mie.

Nu voi intra în detalii despre rezumatul pe 2018 (încă nu e finalizat și chiar de ar fi, l-aș ține doar pentru eul interior), însă pot împărtăși gândul pentru anul următor: vreau să revin la greutatea corporală de acum 9 ani, când aveam 72 de kilograme (la înălțimea de 1,73 m, înălțimea nu țin s-o schimb :d).

Am ales acel nivel pentru că atunci m-am simțit cel mai bine în pielea mea, practicam sport săptâmânal, făceam exerciții fizice zilnic, mâncam sănătos iar nivelul stresului era în parametri sănătoși (ascultam mai des muzică și dansam mai mult, citeam mai des și practicam mai des o pasiunea, două).

 

Cum am ajuns aici?

 

Hmm, asta da întrebare bună. Cumva, pe parcursul ultimilor 9 ani „life happened”. Am trecut prin multe schimbări ce au adus cu ele stres, presiune și modifcarea climatului de zi cu zi. Am Ajuns să prioritizez greșit activitățile cotidiene și să ignor aspecte importante: sportul și mișcarea fizică, dieta sănătoasă, exerciții de micșorare a stresului și interacțiunea umană.

M-am lăsat copleșit de rutina nesănătoasă a lucrului la birou, de a mă limita la relația serviciu – casă iar faptul că am schimbat țara și mediul m-a adâncit mai tare într-un context de delăsare (cauți să te concentrezi prea tare pe lucrurile ce „ard„ că lași să se stingă focul ce aduce bine).

Primii 2,3 ani chiar 4 sunt caracterizați de o negare, eu îmi repetam că totul înca e bine, că nu m-am îngrășat prea tare. Apoi realizezi și crezi că totul se remediază cu cateva exerciții pe care le faci sporadic dar trecând timpul și continuând cu griji, stres, kilogramele în plus se adună așa am ajuns ca dupa 5, 6 ani să mă resemnez că nu mai arăt ca la 20 de ani și că totuși e bine că nu sunt gras ci „normal”. Până la urmă câți oameni sunt „fibră”? Și dacă adaugi la toate astea o schimbare majoră în viață te trezești cum am fost eu că mă uitam în oglindă și nu îmi explicam când m-am îngrășat atât de repede (în primele 5 luni de trai în Londra am pus pe mine vreo 8 kilograme).

Și cam așa de la 21 de ani când aveam 72 de kg am ajuns la 25 de ani să am 75 kg, la 26 de ani (când m-am mutat în Londra să am undeva la 76.5 kg) ca să ajung la maximul atins de 84.5 kg.

 

Lupta v1.0

Tentativele au început acum vreo 2 ani însă am nutrit o negare inexplicabilă care mi-a anulat orice frântură de ambiție. Soția mea își făcea datoria și îmi spunea că sunt gras și imediat intram într-un modul defensiv (nu prea puteam accepta realitatea, ba mă simțeam frustrat, ba rușinat, ba vinovat). A durat vreo 6-8 luni până să încep cu adevarat lupta cu kilogramele și de a reveni la un nivel sănătos (somnul și odihna aveau de suferit, eram țâfnos mereu și vărsam frustrările pe Laura și apăreau certuri inutile).

Anul ăsta (2018), am luat taurul de coarne și am început cu mersul la sală de prin Februarie, nunta era cam în jumătate de an și aveam o dorință de a participa la un maraton montan (și de a-l termina). Nu am înteles niciodata joggingul sau maratoanele dar, fiind iubitor de munte și de provocări, am zis că ar fi mișto să le îmbin și să văd cum e. Zis și făcut – primele ședințe au fost calvar – atunci am realizat cu adevărat răul pe care mi l-am făcut și cât mi-a lipsit sportul. Somnul era mai bun, concentrarea mai bună la serviciu, relația mea cu cei din jur devenea mai bună iar eu deveneam mai uman, din nou simțeam echilibrul interior, eram ceva mai calm. De la lună la lună condiția fizică se îmbunătățea, începea să îmi placă alergarea, nu per se, însă pentru senzația de după – mă simțeam eliberat fiind epuizat.

Așa am ajuns să fac și maratonul și să arăt frumușel în costum de ginerică (aproximativ am coborît până la 76 kg – not bad – în 8 luni am dat jos 8 kg).

 

Lupta v2.0

 

După 2 săptămâni de vacanță, de stat la soare, de mâncat bine și de schimbat iar țara – cu 2-3 luni de stat acasă, am ajuns să pun înapoi vreo 4 kg. Păi ce ai făcut, Bobiță? Așa ne fu vorba? Și acum ce te faci? Păi o iei de la capăt. Dar cum? Acum altfel, acum pe bune, acum pe termen lung, acum sănătos.

Pune-te pe documentat, pe citit despre alimente, despre nutriție, digestie. Adu-ți aminte de exerciții fizice. Pe scurt, a trebuit să caut adânc în memorie și să rememorez senzația ce o aveam când mă priveam în oglindă, acum 9 ani. Asta mi-a fost și îmi e cea mai puternică motivație.

Pare utopic pentru că azi se vorbeste foarte mult de acceptare. Ce dacă cineva e mai plinuț domnule? Cred că toate afirmațiile de profil sunt făcute de cineva ce nu a fost ori niciodata grăsuț, ori niciodata foarte fit. Eu am trăit în ambele ipostaze și știu ce înseamnă să faci mult sport și să fii fibră – nici măcar nu e vorba de a fi frumos (de altfel, toate cele scrise de mai sus sunt în aceeași notă) ci de a te simți foarte bine atât medical cât și mental.

Acum sunt mai decis ca niciodată să revin la 72 de kg. Pe lângă sănătatea mai bună știu că voi fi mai puternic mental pentru că mă ridic la un nivel dorit de mine și pentru că nu e ușor. 

Fac asta pentru mine și pentru cei dragi (devenind un om mai bun pot ajuta pe cei din jurul meu) pentru că știu că voi zâmbi mai des, voi fi mai fericit, voi avea mai multă energie, voi fi mai matur.

Va fi o călătorie grea, nu știu dacă faină dar în mod clar una în care mă voi redescoperi.

 

Share/ Like:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *